Sperietoarea

Sub straturi și pături de praguri priponul

perene pripite primejdii pare-a păstra 

Parcelele întregi crescând monocromul 

Albe de fum pansele în rut ar urla

Nimburi bruiate cu sorți de pieire

Bruma-și împung posace-n desagi 

Mai bine-ar trosni decât să respire

Mai bine-ar drena ființe din draci

Gâsca găsește tot felul de rime

cangrenelor goale repetitive

Parcela rămâne râmată de crime

Grimase grele gravitează lascive

Efemer

Coroanele crestelor cară cristale

Teluricul tălpilor teșit ticluiește

curânda cărare, culpabilă cale

Triviala tendință tainic tânjește

Primata persistă pe piedestal

venal visează vorbindu-și

porul plămad-a Pămantului pal

Veloce viroaga vânzându-și

Ar ara anapoda ari arogant

decenii de doldora daruri dorind

Ar arde ale, aduna argint

Dantela divină demențial deviind

Încercarea întâmpină însă 

Sfantul somn singular

Întâiul întinde întrebarea învinsă

sălbaticului salahor solar