vineri, 18 august 2017

Prin baltă

O baltă are multe sensuri dar cel mai de-nceput
era ca între dobitoace să fie apă de băut.
Un dobitoc cu-a sa consoartă pilit-au prea puțin
Și-au văzut figuri convexe în loc de cer senin.
A tot plouat de-atunci, dar e mai greu cu hidratarea
În loc să bem să ne trezim, noi ne schimbăm culoarea.
Brațul drept e rob la furculiță, cel stâng la farfurie
Și lingurile râd de noi, de-a noastră nimicie.
Chiar și-n ele de privești, cu ochiul larg către lumină
La un moment dat apare o dâră de hemoglobină.
Ce sa faci cu ea? te-ntrebi? că totuși sens nu are...
Atunci, lasa! mai dormim... că și așa e sărbatoare.











joi, 1 iunie 2017

De-as fi

De-aș fi o pasăre de câmp,
să cumpăr din soare uimire
să-mi uit pe-ogoare capătul tâmp
cu pași mărunți către oprire.
Aș lua o brazdă de pământ
brațele să-mi coloreze
un fir de praf de aur frânt
podeaua să-mi brodeze.
Am aruncat la sol noroi
și din cer am chemat ape
Sunt toți tot câte doi
Aici o fi aproape.


joi, 25 mai 2017

Împotrivă

Vreo două gravide la o beție s-au luat împotriva naturii
că știu ele prea bine cum circulă lumea la vest.
La bord gângănii le scârțâie în șurile gândirii,
dau seamă, în glumă vomită, gesticulează celest.

Bătrânele statui de wolfram se miră și se-ndoaie,
așa rufe jegoase de mult pe borduri n-au văzut
Normalii la cap fac plecăciuni cutiilor poștale
Se vând capete de pește care nu se mai împut

La ceas târziu geamgiii prin sticle se ling și se iubesc
iar din când în când, în stil roman, se mai desfac la șliț copiii
Aș vinde limonadă-n parcuri cu sfânt regulament livresc
Numai să mai plece acasă cei mulți și inutili vorbirii

Dați-mi liber să suflu în această biată lumânare
Cât printre hiene și alcoolici mă mai târăsc
La orice colț privesc văd ordinare extraodinare
Poveștile de adormit copiii pe mine mă pleoștesc.












marți, 28 martie 2017

Pentru că? (Partea I)

Sădim semințe de neconceput
În soluri fertile și negre
Mințile toate a-ntuneric ne put
dar le plimbăm cu muzici funebre

Ne batem caiele în mâini
Și ne rupem picioare în baltă
Ne prindem de gât în vizuini
Când pâinea-i doar caldă

Așteptăm început de sfârșit
Și-l căutăm în toate cele
Și galbenul trecut a răsărit
Și totu-i o vale de vele

Vântul ne bate în spate
Dar dulce e statul pe loc 
La struguri și roșii pătate
cu gust de scară de bloc

Ne place baia în lac de venin
Dar să nu deschidem ochii
Pur și simplu credem că-i vin
Și ucidem parinții, nepoții

Găsim interesante vremuri mai tulburi
Și râdem câte cinci la o masă
Mormintele-s pline de stârvuri
fără mirosuri, gusturi sau clasă

Metrul pătrat din propriul regat
În orgoliu își are ființa
un număr din cifre e calculat
să incapa la fix conștiința

Cioplim zilnic, apoi dăm la coș
Umil îngenunchem în sine
Ne supără mersul cu zgomot pe dos
Dar cumparam totuși patine

Când totul are să fie zemos
Și pasărea n-o să mai cânte
Atunci învăța-voi cuvântul "sinuos"
Să-l pun din nou să se-ntâmple.










luni, 6 martie 2017

Se cere

Se cere graniță mai lungă
cu crescătorii de halva
și cu pantalonii-n dungă,
lăsați cu scop pe undeva...

Ar fi mai bine de făcut
la un ceas cale întoarsă
în loc totu-i prefăcut
sub o pernă roasă



duminică, 12 februarie 2017

Dorinta arzatoare

Vreau să-mi spulber ființa în aur și rubine
Să-mi vând albul pielii pe la răscruci
Să-mi cumpaăr aripi, să zbor dintre ruine
Și-n urma mea să fie scrumul pe butuci

Cum un tot și un nimic milenii nu se-adună
Nici bătrânul galben nu se dă la sfat
La masă îi dansez dupa cum îmi cântă-n strună
Și voi a schimba totul, pe-un scaun de-mpărat

Să-mi compună versuri cucuveaua prin palate
Porci paharnici să toarne lapte și nectar
Lei sa tragă la căruță oile-nsemnate
Și pe lei să-i ardă biciul unui mercenar









luni, 14 noiembrie 2016

Rețetă

O mână de prund aruncată orbiș
O cană cu apă de ploaie
Se-aruncă oase în luminiș
Sa prindă aripi de gaie

Oasele se toarnă în forme
Lungi, cât mai diverse
Se calcă pe ele pană ies norme
Unele-ncep să se-ndese.

Se pun urmele straturi
câte trei, uneori câte patru
si cele cu colțuri s-așază pe laturi,
în ordine, pe scenă la teatru.

Urmele țipă că-s strânse în funii
Dar apa le modifică forma.
Rag ca vitele la porțile Lumii
sperând că vor prinde reforma.

O poartă închisă pe drum
Și-o urmă oprită se-ntreabă
dacă nu mai bine-ar fi cu stăpân
să aibă un sens și o treabă.

Poarta aude, Poarta o cere
Și Urma calcă cam strâmb.
Genunchii de voie-i pune-n tăcere
și Poarta-i dă cheia la schimb.

Tăcerea-i lumină de aur cu glas
În față e marea de noime,
Tacerea o ține în palme Atlas
când urme trag carul pe culme.